Nu mi se pare ca sunt chiar asa de greu de satisfacut, dar cand dai peste un incompetent dragut ….ahhh … iti rozi unghiile de una singura.
Oricum, revenind la cele zilnice, ieri mi-am bagat picioarele cu pedichiura proaspat facuta si incaltata in sandale in noroiul ce se intindea pe mai toata alea si pe care nici in vise nu aveai cum sa il ocolesti, iar azi am fost stropita de 3 soferi idioti din cap pana in varful degetelor de la picioare, agatata de un politai si de un alt sofer. Unde Dumnezeu sunt soferii aia draguti cand ai nevoie de ei??
Sper ca macar maine sa imi mearga bine, sa fie vremea frumoasa si sa ma rasfat cu un milkshake sau un ice coffe
Of doamne dar ce vremuri agitate! Cate petreceri si iesiri! Si cat de stresante pot fi unele lucruri…
Nu am timp uneori nici sa dorm. Si pana la urma cat o poti duce cu un sistem dintrasta in care dormi 3-4 ore?? Inca putin si am scapat de tot. Apoi ma relaxez, o sa colind putin si tara, poate ies si in afara; o sa imi fac timp de mine, de mers la cosmetica si cumparaturi
Ma simt ciudat; astept sa sune telefonul. Si azi chiar a sunat, dar numai cine voiam eu nu a format numarul meu. Nu inca; dar mai asteptam… poate ca inca nu e totul pierdut.
Ar fi mai bine sa ma apuc de proiectul cu pricina ca si asa am intarziat destul cu el.
ZGÂRCÍT, -Ă, zgârciți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitând și cheltuielile de strictă necesitate, care strânge cu lăcomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ♢ Expr. Zgârcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strâns, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgârci2.
Sursa: DEX ’98
Nu sunt zgarcita; mai zis nu eram. De azi e oficial : sunt o zgarcita si jumatate. Voi afirma ca pentru mine zgarcenia e o boala incurabila. Nu mai dau nimic la nimeni; m-am lecuit acuma.
Ca sa nu mai mentionez ca, printre altele, mai am si de predat o lucrare. Am avut timp la dispozitie 2 saptamani, insa nu am miscat un deget. Am fost ocupata cu tot felul de rahaturi, care mai decare mai nesemnificative. Adevarul e ca nici nu aveam chef sau inspiratie. Cert este faptul ca in noaptea asta am de munca serios, de scris km intregi, atat de mana, cat si cu caractere de 10 …
Se intampla uneori in viata unui om sa se petreaca schimbari majore, sa apara rasturnari de situatie dintre cele mai ciudate si de-a dreptul interseante. Si tocmai atunci cand te astepti mai putin, te trezesti ca intrii in legatura cu persoane cu care pana la momentul respectiv nu ai avut nici o tangenta, sau persoane cu care te rezumai doar la un salut.
Si cand ex-ul unei cunostinte te invita la o cafea in 2 , intalnire despre care nu doreste sa se afle… deja se contureaza un plan de razbunare, pentru ca ai fost candva carpa de sters pe jos in casa lor; pe de alta parte, te intrebi daca nu esti atrasa intr-o cursa. Te gandesti ca ti se poate intinde o capcana, pentru a ti se demonstra ca esti mai curva/proasta decat crezi; tin mortis sa iti arate ca statutul tau era de carpa, si nu de partenera. Apoi le demonstrezi ca te-au subestimat, ca esti mai vigilenta decat cred 3 dobitoci la un loc si, bonus, cu 2 minute mai desteapta decat ei.
Cred ca o fi din cauza ca sunt roscata.
Am observat ca uneori se pun etichete femeii: de curva, de servitoare, de principata vinovata a adulterului intr-un mariaj spre exemplu… si multe alte etichete. Dar aparentele insala; si ca o concluzie, e bine uneori sa faci pe proasta;)
Gata;s-a terminat.Mult a tinut si fericirea mea.Lasa ca trec si peste asta si peste celelalte.
Pacat insa ca s-a terminat asa urat.
Nu inteleg insa barbatii care se schimba ca vremea. Cei care nu asculta o femeie. Refuza din start sa asculte ce are de zis aceasta. Chiar daca am gresit, am zis ca imi pot repara gresala si a spus aseara ca imi mai da o singura sansa. Azi i-a pus capat. Nu am avut mai nici un cuvant de zis; nici macar nu vrea sa ma asculte, sa se transpuna in locul meu, sa vada cat sufar si cat de traumatizata am fost de cele ce mi s-au intamplat. Nu plang, in general; aseara insa am avut un moment de slabiciune si am cam varsat ceva lacrimi. I-am spus ca toti cei la care am tinut, toti au plecat, iar el mi-a raspuns cu o interogatie : “Dar ti se pare ca eu am plecat? sau inca ma mai vezi aici?”. M-am bucurat cand mi-a zis asta, credeam ca poate e ceva mai diferit decat ceilalti, insa se pare ca m-am inselat amarnic. Nu stiu ce sa mai cred, ce mai vreau, daca mai vreau …
Cert e ca ma asteapta o perioada de cateva luni bune fara barbati, sex si cu multa munca pentru ca trebuie sa urc pe scara sociala si trebuie sa ma schimb, sa nu ma mai complac in anumite situatii, sa stiu cand sa pun piciorul in prag, sa fiu mai hotarata… si sa invat sa citesc mai bine oamenii.
App, voi stiati ca acuma daca mergi la spital cu o trimitere de la medicul de familie tot trebuie sa platesti consultatia?? Sau m-a vazut pe mine mai roscata scoripa de la fisier ca sa imi ceara 50 ron? Dar e revoltator; o sa merg la un cabinet particular si o sa dau 60 de ron si macar nu o sa stau la usile spitalului pana o sa imi iasa fire albe peste vopsea.
Gata. Ma las de meserie. Am dat-o rau de tot in bara.. nu mai pot nici eu. Nu mai vreau nici un barbat langa mine( bine, raman cu unul, ca fara nu pot). Dar ideea e ca nu mai am incredere in nici unul. Sau poate ca nu am noroc, sau poate imi aleg prada gresita. Azi noapte ma simteam murdara, folosita; ma simteam ca o ultima curva care se fute si nu primeste nici un leu la sfarsit. Dupa ce am ajuns acasa, am stat 40 de minute bune sub dus; simteam nevoia sa ma curat, sa ma purific. Dimineata la fel: o ora buna sub dusul fierbine ca sa nu mai ramana nici o urma. Vreau sa scap de toate gandurile, sa ma desprind de realitatea asta dura si sa sa imi creez o lume doar pentru mine in care toate sa fie roz. Asta s-ar traduce prin nebunie. Nu are decat sa se traduca cum vrea ea si altii, dar eu trebuie sa ma deconectez uneori.
Dar hai sa revenim cu picioarele pe pamant ( o nu! ), sa fiu iar cea de dinainte; eu nu am fata aceasta plouata si cearcanele asa adanci; eu zambesc si sunt politicoasa; socializez. Dar va trebui sa ma opresc din socializat uneori.
Si m-am futut. Am aprins un dunhill negru si am asteptat rabdatoare sa iasa de sub dus; exact ca in fanteziile mele: doar cu prosopul care ii acoperea bijuteria. Dar am scapat repede de prosop; nasturii de la camasa mea se deschideau unul cate unul, pana cand am ramas deasupra lui la bustul gol. Slitul de la pantaloni s-a deschis incet, iar acestia au alunecat pe picioarele mele lungi si am ramas in chilotii fini, negrii. Tremuram,urlam , ma chinuia ingrozitor si ma urca pe culmile cele mai inalte ale placerii. Am obosit; dupa 4 ore era asa epuizata ca abia mi-am dus posteriorul pana acasa. Mi-am facut un ceai, am inchis telefonul care suna in prostie si m-am bagat in pat. Nota 10; cu stelute, ca la scoala :p
De data asta mi-am uitat cerceii la el; data trecuta tabachera-care a fost confiscata de prietenul mamei lui.
Vreau sa fiu iar, sau cel putin sa ma simt, ca o virgina: sa fiu stangace, timida,sa ma intreb daca va durea sau nu; sa rosesc atunci cand raman fara accesoriile vestimentare; sa nu stiu cum sa o iau in gura, sa ma intreb daca stau bine cum stau deasupra…
Intreaba-ma ce vreau? Ce barbat imi dresc langa mine? Iar raspunsul … ce barbati? Hmm…dificil; vreau sa fie mai inalt ca mine: cam ca si Adi, dar cu bratele puternice si vocea lui Liviu, cu tatuajele lui L2. Cu gratarele delicioase ale lui Alex, cu cunostintele IT ale lui M., cu artele martiale ale lui Nicu. Concluzie: nu imi ajunge un barbat, am nevoie de mai multi.
Abia daca am inchis un ochi. Toata noaptea m-am gandit la cat de aiurea pot iesi unele lucruri si cum in secolul XXI nu reusesti sa contactezi o persoana ca sa modifici ora la care ati stabilit ca va vedeti. Nu e vina mea ca va iesi atat de urat, ca la 10 ne vedem iar eu la 11 trebuie sa fiu in alta parte; nu o sa apuc nici sa imi dau jos chilotii de pe mine ca va trebui sa ma incalt sa ies pe usa. Va crede ca nu imi pasa de el, ca nu il doresc; ba din contra! Imi pasa. Si as vrea sa il strang in brate, sa ii spun ca imi e drag, sa ii sarut gatul, insa nici nu ma va lasa sa ma apropiu de el. Imi pare rau ca va iesi totul atata de aiurea, insa cand vine vorba de fugit un weekend din oras, nimic nu imi mai sta in cale. Am si eu nevoie de cateva zile de liniste, departe de agitatia urbana, de prieteni, de tehnologie; cabana si muntele ma asteapta.
Again and again. Iar certuri si discutii peste discutii. Nici un fel de rezolvare pentru unele probleme. Cred ca pentru unii nu mai conteaza decat propria persoana; la fel si pentru mine. Insa degeaba. Uneori totul pare in zadar.
Ieri am iesit sa ma plimb(evident singura, pentru ca prin definitie eu=eu cu mine si atat); am stat intr-un parc pe o banca, insa s-a apropiat de mine un domn( avea undeva pe la 50-55 de ani) care mi-a oferit un buchet de flori de primavara; le-am luat si i-am multumit, ridicandu-ma in acelasi timp de pe banca si continuand plimbarea inceputa. Azi am primit un trandafir si bonus, mi-a si cantat tipul la chitara; ador florile si chiar nu m-as supara daca as primi zilnic. In functie de persoana de la care primesc trandafiri hotarasc daca ii pastrez sau nu. Asa se face ca numar 7 trandafiri uscati prin camera mea.
Nu am chef de scris, nu am dispozitia necesara. M-am intalnit cu Liviu-mai mult decat minunat, ca intr-o poveste chiar; cat despre L2, nu mi-am pierdut interesul, doar ca atunci cand vreau ceva …si nu primesc, si vad ca nimic nu se arata la orizont, devin si eu constienta de situatie. Incerc sa nu ma agit degeaba ca mai mult rau imi fac. Vreau sa ma fut; si atat.
puns cu o interogatie : “Dar ti se pare ca eu am plecat? sau inca ma mai vezi aici?”. M-am bucurat cand mi-a zis asta, credeam ca poate e ceva mai diferit decat ceilalti, insa se pare ca m-am inselat amarnic. Nu stiu ce sa mai cred, ce mai vreau, daca mai vreau …
